Mănăstirile și bisericile pictate din Bucovina atrag, de sute de ani, oameni de toate vârstele, fiind loc de închinare și pelerinaj mai ales în preajma marilor sărbători creștine. Aici, timp de secole, s-a întreținut vie flacăra credinței și, în același timp, s-au format puternice nuclee de cultură și creație artistică.
Bisericile medievale cu pictură exterioară din Bucovina sunt, totodată, obiective turistice importante din România, zeci de mii de turiști poposind anual aici pentru le a admira, fiind cunoscute și recunoscute în special pentru frescele exterioare. Moldovița, Humor, Voroneț, Arbore, Sucevița, Probota, Sfântul Ioan din Suceava și Pătrăuți sunt cele opt mănăstiri și biserici aflate în patrimoniul mondial UNESCO. Moldovița a fost premiată în 1975 cu ”Mărul de Aur” de către Uniunea Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor din Turism.
”Fiecare este unică în felul ei, pentru că fiecare are o tematică preponderentă, au culori dominante. Albastrul de Voroneț nu-l găsiți nicăieri. Verdele de Sucevița nu-l găsiți nicăieri. Azi e verde, dar se pare că, inițial, a fost tot albastru. Dacă pentru Voroneț și pentru celelalte se aducea azurit din peninsula Balcanică, pentru Sucevița, când s-a pictat, rezervele erau epuizate și s-a folosit azurit de la noi, de mai proastă calitate (…) Sunt scene foarte importante (…) Sunt singurele din țară și din Europa cu pictură exterioară”, a spus directorul Muzeului Bucovinei din Suceava, arheologul Emil Constantin Ursu. El a subliniat că acestea au fost vizitate de multe personalități din țară și străinătate, printre care actualul împărat al Japoniei, între anii 1970-1980.
* Biserica Pătrăuți, prima ctitorie a lui Ștefan cel Mare
Biserica Pătrăuți sau „Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți” a fost zidită în anul 1487, fiind prima ctitorie certă a lui Ștefan cel Mare. Piatra de temelie a mănăstirii din Pătrăuți, astăzi biserică, a fost pusă pe 13 iunie 1487. Pisania bisericii, în limba slavonă, aflată deasupra portalului de intrare, consemnează: „Io Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început să zidească această Mănăstire în numele Sfintei Cruci în anul 6995 (1487) luna iunie ziua 13”.
Una dintre bijuteriile duhovnicești și artistice ale României, această biserică se află în localitatea cu același nume din județul Suceava, la mică distanță de Mănăstirea Dragomirna. Satul Pătrăuți este atestat documentar încă din vremea lui Alexandru cel Bun.
* Mănăstirea Voroneț, Capela Sixtină a Orientului
Mănăstirea Voroneț, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, altă ctitorie a lui Ștefan cel Mare, a fost construită în 1488. Mănăstirea Voroneț a fost supranumită „Capela Sixtină a Orientului” pentru marea fresca de pe fațada de vest, ce reprezintă „Judecata de apoi”. De asemenea, „albastrul de Voroneț” este considerat de specialiști ca unic în lume și la fel de cunoscut ca roșul lui Tiziano sau verdele lui Veronese. De o mare valoare artistică este catapeteasma din lemn de tisa, aurit, ușile împărătești fiind o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. A fost ridicată de Ștefan cel Mare pe locul schitului din lemn al lui Daniil Sihastrul și a fost pictată o jumătate de secol mai târziu. Deși de dimensiuni reduse, biserica mănăstirii are ce oferi celui care alege să vină aici, de la unicul albastru azurit și până la fresca Judecății de Apoi, cu o încărcătură simbolistică impresionantă și o compoziție unică în arta orientului creștin. Imaginea lui Dumnezeu Tatăl, râul de foc în care păcătoșii își află chinurile, cumpăna care cântărește faptele bune și faptele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete, raiul, iadul, Sfântului Duh simbolizat sub forma unui porumbel, Protopărinții neamului omenesc, la care se adaugă instrumente muzicale moldovenești (bucium, cobză), ștergare și veșminte populare, toate alcătuiesc o compoziție unică și impresionantă.
Interiorul bisericii păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ștefan cel Mare, cu Patimile lui Iisus, Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, Coborârea de pe Cruce și Sfântul Teodor.
În 1547, Mănăstirii Voroneț i s-a adăugat pridvorul și i s-a făcut pictura exterioară sub privegherea Mitropolitului Grigorie Roșca, înmormântat aici. Mănăstirea a fost binecuvântată cu călugări cu aleasă viață duhovnicească încă de la început, în vremea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, reprezentând o adevărată lavră a isihasmului românesc. Viața monahală s-a întrerupt în anul 1785, după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic și s-a reluat în 1991, cu obște de călugărițe, sub stăreția Stavroforei Irina Pântescu, care și în prezent binecuvântează locul.
* Biserica Arbore, ctitorie a lui Luca, portar al Moldovei
Biserica Arbore este o altă bijuterie din salba ctitoriilor medievale unice prin frumusețea frescelor interioare și exterioare. În 1503, Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare, a ridicat un paraclis la Curtea sa situată pe valea râului Solca. Biserica Arbore aduce aminte în primul rând de ctitorul acesteia, al cărui nume îl și poartă. Luca Arbore, care a fost portar al Sucevei aproape 40 de ani, începând din 1486, a apărat cu curaj Cetatea de Scaun a Sucevei în 1497, timp de trei săptămâni, împotriva asediului polon.
După 38 de ani de la ridicarea Bisericii Arbore, la inițiativa Anei, sora lui Arbore, în anul 1541, se va realiza ansamblul de pictură interioară și exterioară. Ceea ce impresionează în mod deosebit în pictura bisericii este calitatea ei decorativă, coloritul cald și luminos, ritmul și eleganța extremă a siluetelor. Luca Arbore a fost înmormântat în biserica pe care a ctitorit-o, iar chivotul de mormânt al acestuia, din pronaos, este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. Are hramul ”Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” și se află în patrimoniul UNESCO.
* Humor inaugurează șirul mănăstirilor pictate în exterior
Mănăstirea Humor aflată, de asemenea, în patrimoniul UNESCO, este una dintre cele mai vechi ctitorii ale evului mediu moldovenesc. Aceasta inaugurează, în 1530, șirul mănăstirilor pictate în exterior. Frescele exterioare de la Humor au fost realizate în 1535 de Toma Zugravul, iar deplina artă a meșterului este vizibilă în pictura de valoare unică a Mariei cu Pruncul, în Imnul acatist, de pe peretele sudic, în monumentala imagine a Asediului Constantinopolului. Arhitectura lăcașului prezintă un interes deosebit pentru că aici apare, pentru prima dată în construcția bisericilor din Moldova, pridvorul deschis și o încăpere numită tainiță, unde se se păstrau obiectele de preț, în zilele de răstriște.
* Moldovița, un important centru cultural în secolul al XVII-lea
Mănăstirea Moldovița, ctitorie a lui Petru Rareș, cu hramul ”Buna Vestire”, a fost construită în 1532, la câteva sute de metri de vechea mănăstire a lui Alexandru cel Bun, zidită între 1402 și 1410, prăbușită ulterior din cauza alunecărilor de teren. Mănăstirea Moldovița este una dintre cele mai vechi așezări călugărești, cu un important trecut istoric, situată la 15 kilometri distanță de satul Vama, între pârâurile Moldovița și Ciumârna. Mănăstirea este împrejmuită cu ziduri și turnuri de apărare, pictura reprezentând, pe lângă scenele religioase din interior, scene istorice în exterior — asediul Constantinopolului, dar și culturale — filosofii antici. La baza întregii picturi interioare și exterioare, ce se desfășoară după un program precis, stă un principiu caracteristic artei creștine, acela de a oferi prin pictură sinteza adevărurilor religiei. În interior, atrage atenția Răstignirea, socotită cea mai valoroasă realizare pe această temă din bisericile Bucovinei. Un jilț domnesc din vremea lui Petru Rareș, cea mai valoroasă operă de acest fel din Moldova, broderiile dăruite de Voievodul Ștefan și un epitaf brodat din secolul al XVII-lea sunt alte câteva comori păstrate la Moldovița.
Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldovița funcționa un important centru cultural, unde se copiau și împodobeau cărți bisericești. Cele mai valoroase manuscrise datează din secolul XV. Activitatea culturală desfășurată în epoca lui Alexandru cel Bun a continuat și în secolele al XVII-lea, când s-a organizat aici o școală de copiști și miniaturiști, și al XVIII-lea. În 1785, mănăstirea este desființată, iar până în 1932 — 1934, când și-a reluat activitatea ca mănăstire de maici, a suferit numeroase deteriorări. Între 1954 — 1960, a fost restaurată și reabilitată. Acoperișul a fost refăcut în întregime, i s-a mărit șarpanta pentru protecția picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidenția silueta impunătoare, fundațiile și soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile și chiliile au fost refăcute. Mănăstirea Moldovița a primit, în 1975, premiul ”Mărul de Aur” al Uniunii Internaționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor din Turism și se află pe lista patrimoniului UNESCO.
* Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, pictată de Petru Șchiopul
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava este o mănăstire cu obște de călugări, purtând hramul ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Biserica a fost începută de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, în 1514, și terminată de Ștefăniță Vodă, fiul lui Bogdan, în 1522, așa cum se arată și în pisania aflată deasupra ușii de intrare în pridvor. Frescele ce decorează biserica ”Sfântu Gheorghe” sunt opera meșterilor moldoveni din vremea lui Petru Rareș. În 1893, episcopul Melchisedek, în urma descifrării pe peretele de sud al naosului a inscripției din spatele baldachinului sub care se afla racla cu moaștele Sf. Ioan cel Nou, concluziona că pictura ar data din vremea lui Petru Șchiopul.
Pictura exterioară, executată în continuarea celei interioare și care dădea strălucire catedralei sucevene, a suferit o deteriorare accentuată în perioada stăpânirii habsburgice, când a fost în mare parte acoperită cu un strat de tencuială, iar pentru ca acesta să facă priză, a fost lovit cu ciocanul vechea pictură.
* Mănăstirea Probota, necropola domnească a Moldovei
Mănăstirea Probota este o ctitorie a lui Petru Rareș care a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei. A fost construită în anul 1530 în satul Probota și are hramul ”Sfântul Nicolae”. Aici se află mormintele domnitorilor Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Ștefan Rareș (1551-1552), al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei.
Cu ocazia construirii acestui lăcaș de cult, Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, a decis să rupă tradiția familiei sale princiare și să desemneze mănăstirea drept viitoare necropolă a sa și a urmașilor săi, înzestrând-o în acest scop cu odoare de preț și moșii. Astfel, între pronaos și naos a fost amenajată o încăpere a mormintelor. Lângă peretele sudic, înspre pronaos, se află mormântul domnitorului Petru Rareș. De-a lungul aceluiași perete al naosului, înspre culoar, se află mormântul Doamnei Elena Rareș, soția ctitorului și fiica țarului Despot. De-a lungul peretelui nordic se află mormântul domnitorului Ștefan Rareș (1551-1552), fiul lui Petru Rareș. Pietrele funerare ale domnitorilor Petru Rareș și Ștefan Rareș, precum și cea a Doamnei Elena, sunt executate în marmură și bogat împodobite, după cum dicta obiceiul acelor vremi.
În 1904, cu prilejul serbărilor organizate la împlinirea a 400 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, a fost adusă aici piatra de mormânt a Doamnei Oltea (mama lui Ștefan cel Mare), fiind așezată chiar în imediata apropiere a mormintelor lui Petru Rareș și a soției sale. Mănăstirea Probota a fost inclusă în anul 1993 în lista patrimoniului UNESCO.
Între anii 1996 și 2001 s-au desfășurat aici ample lucrări de restaurare, conservare și cercetare arheologică de către UNESCO, sprijinită financiar de The Japan Trust Found, în colaborare cu Ministerul Culturii din România și cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, lucrări care au redescoperit un neegalat exemplu de artă și arhitectură medievală moldovenească.
* Mănăstirea Sucevița, locul unde s-a scris „Testamentul artei moldovenești”
Mănăstirea Sucevița încheie epoca marilor creații din secolul al XVI-lea, fapt ce l-a determinat pe cercetătorul francez Paul Henry să declare că aici s-a scris „Testamentul artei moldovenești”.
Biserica Mănăstirii Sucevița, cu hramul ”Învierea Domnului”, este construită în stilul arhitecturii moldovenești și face notă aparte prin cele două mici pridvoare deschise, de influență muntenească, amplasate pe laturile de sud și nord. Influența artei muntenești se vede și în pictura interioară, prin subiecte mai puțin obișnuite cum ar fi Cortul Mărturiei, din altar. Fresca exterioară, ce reprezintă Scara lui Ioan Sinaitul, pe peretele nordic, este cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinței într-o primă judecată imediat după moarte.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.