Vatra Dornei este un municipiu din județul Suceava, situat în Depresiunea Dornelor, la 808 m altitudine, la confluența râului Dorna cu Bistrița, la 110 km SV de municipiul Suceava, reședință de județ.
Istoricul Dimitrie Onciul vorbește în al doilea volum de istorie din 1915, despre existența unui voievodat în aceste părți dinainte de întemeierea Moldovei, amintind că aici a fost primul centru al descălecătorilor din țara de peste munți sau, cum susține istoricul Constantin C.Giurescu, „o veche formă de organizare” — poate cnezat.
Conform unei legende populare, așezarea s-ar fi numit inițial ”Vatra Dorinei”, după numele unei păstorițe răpusă din greșeală, în locul unei căprioare, de săgeata voievodului Dragoș Vodă, „descălecătorul” Moldovei. Plin de remușcări, Dragoș ar fi înmormântat-o pe păstoriță, chiar pe locul unde fusese ucisă și în amintirea ei a botezat locul și râul din preajmă ”Vatra Dorinei”, devenită în timp Vatra Dornei de azi.
Documentele atestă că localitatea a luat ființă la sfârșitul secolului XVI, în timpul domniei lui Aron Tiranul (1591—iunie 1592, oct. 1592-1595), fiind consemnată (în 1592) ca popas și punct de vamă, iar apoi ca așezare rurală (în 1641, 1650, 1770, 1774, 1780 etc.). Potrivit călugărului Rogerius din Oradea (care a relatat, în lucrarea sa ”Carmen miserabile”, marea invazie tătară din 1241 asupra Europei), ”prin pădurile dintre Rusia și Cumania” (regiunea orașului Vatra Dornei de azi), un corp de armată tătăresc a trecut , în 1241, în expediția către Transilvania, pe un drum numit azi ”drumul tătarilor”.
În 1770 au început, la Vatra Dornei. primele exploatări de minereu de mangan, iar în 1780 s-a înființat o stație de poștă. Localitatea apare menționată documentar ca târg în 1857.
Vatra Dornei este recunoscută încă din secolul al XVIII-lea ca o importantă destinație turistică de către austriecii care își petreceau vacanțele aici, beneficiind de avantajele serviciilor balneare. Apele minerale de la Vatra Dornei sunt cunoscute din 1806, când medicul Ignatz Pluschit a făcut primele analize, dovedind calitățile curative ale acestora. În scurt timp, în 1808, au fost înființate instalații pentru tratamente balneare, Vatra Dornei devenind o stațiune balneo-climaterică de renume. În 1812 au fost îmbuteliate aici 50.000 de sticle cu apă minerală pentru expedierea lor în diverse orașe ale Europei. Noi instalații și stabilimente balneare au fost construite în 1845, în 1862 au fost efectuate noi analize chimice ale apelor minerale, iar în 1895 a fost construit un modern sanatoriu balnear.
Vatra Dornei a fost declarată oraș în 1908. După 1918, faima stațiunii a crescut și mai mult, fiind construite noi spații de tratament și cazare. A devenit municipiu la 7 iulie 2000. La recensământul populației din 2011, Vatra Dornei avea 14.429 locuitori.
În prezent, Vatra Dornei este una dintre cele mai importante stațiuni balneoclimaterice ale țării, un important centru turistic și un loc preferat pentru odihnă și refacerea capacității de muncă în timpul vacanțelor, oferind un cadru propice pentru drumeții montane spre cabanele din masivele Rarău și Giumalău sau pentru practicarea sporturilor de iarnă (pârtii de bob, schi, săniuș). O linie de telescaun leagă orașul Vatra Dornei cu vf. Dealului Negru (1.300 m altitudine), aceasta fiind folosită iarna pentru transportul schiorilor.
Pentru refacerea sănătății, Vatra Dornei oferă factori naturali de cură precum: izvoarele cu apă minerală carbogazoasă, izvoarele termale, bicarbonatate, calcice, magnezice și sulfuroase, mofete naturale de săruri de mare puritate și concentrație de CO2 , nămolul de turbă din zona Poiana Stampei. Pot fi tratate aici afecțiuni cardiovasculare, reumatismale, posttraumatice, neurologice periferice și centrale, endocrine, ginecologice, respiratorii, digestive ș.a.
În ceea ce privește obiectivele de interes cultural și turistic din Vatra Dornei, sunt de amintit bisericile cu hramurile ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (construită înainte de 1710) și ”Nașterea Maicii Domnului” (1763), Cazinoul Băilor (1896), clădirile izvoarelor Unirea (1896), Santinela (1896) și ale vechilor băi (1898), edificiile Primăriei (1897), Bibliotecii (1901), Gării C.F.R. (1902) și Poștei (1929), Muzeul Dornelor (fondat în 1954) cu secții de etnografie, cinegetică, artă, științele naturii, un parc natural (50 ha), amenajat în 1862, azi declarat rezervație dendrologică.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.