Manastirea Sucevita

Divertisment

Mănăstirea Sucevița, cu hramul Învierea Domnului, este unul din lăcașurile mănăstirești din țara noastră care odată cu marele praznic al Învierii Domnului are prilej îndoit de sărbătoare: praznic împărătesc și ziua hramului bisericii.

Situată în satul Sucevița, aflat la sud-vest de Rădăuți, mănăstirea reprezintă un monument istoric deosebit, datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea, conform site-ului manastirea-sucevita.ro.

Întregul complex pe care îl reprezintă Mănăstirea Sucevița, care seamănă mai mult a cetate fortificată sau curte domnească, impresionează prin îmbinarea armonioasă dintre arhitectură (religioasă, de apărare și civilă), pictură, sculptură (în piatră și lemn) și exemple ale artei decorative religioase.

Istoria Mănăstirii Sucevița este legată de numele familiei Movileștilor, avându-și începutul într-un schit de lemn. Așezământul monahal de la Sucevița a fost întemeiat la sfârșitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă, care a ridicat o biserică de zid. Primul ctitor a fost cel mai mare dintre frații Movilă, acesta s-a făcut monah la Mănăstirea Probota, ajungând mitropolit al Moldovei.

Mănăstirea Sucevița încheie suita mănăstirilor din nordul Moldovei ridicate în veacurile XV-XVI, deosebindu-se de acestea prin faptul că reprezintă lucrarea mai multor ctitori din familia Movileștilor, din care au făcut parte un mitropolit și doi domnitori, arată site-ul citat.

Lucrările de înălțare a ansamblului monahal s-au desfășurat în perioada anilor 1582-1586, când frații Movilă au ajuns sfetnici ai voievodului Petru Șchiopul (1582-1591), demnitari ce aveau o ascendență princiară.

Principalul ctitor al construcției de piatră a mănăstirii, al casei domnești, al chiliilor călugărești, precum și inițiatorul pictării interioare și exterioare a bisericii este considerat Ieremia Movilă, domn al Moldovei (1595-1606). Există totuși și un ctitor mai puțin cunoscut al mănăstirii, Teodosie Barbovschi, frate de călugărie al lui Gheorghe Movilă la Probota, care îi va urma acestuia în calitate de mitropolit al Moldovei.

Mănăstirea Sucevița este împrejmuită de ziduri solide și înalte, care îi dau aspectul de fortificație. Așezarea este dispusă pe un plan pătrat, iar zidurile prezintă în partea superioară guri de tragere care erau accesibile printr-un drum continuu de strajă, reconstituit astăzi doar parțial.

Cele patru turnuri de colț ale perimetrului, alături de cel de la intrare, situat pe latura de nord, întăresc impresia de cetate medievală dată de zidurile masive.

Cel de-al patrulea turn de colț, Turnul clopotniță, situat în colțul de nord-vest al incintei, are planul pătrat și este prevăzut spre exterior cu trei masive contraforturi etajate. Camera clopotniței adăpostește cele două clopote din vremea ctitorilor, decorate cu stema Moldovei și armele familiei Movileștilor.

Turnul de intrare în curtea mănăstirii are planul pătrat și este poziționat în mijlocul laturii nordice, fiind străjuit în afara incintei de două contraforturi impozante. Turnul prezintă deasupra gangului boltit două etaje dintre care primul este destinat paraclisului „Buna Vestire”.

Fațada exterioară a turnului de intrare prezintă o lunetă în care este pictată scena Învierii Domnului, ilustrând hramul mănăstirii, deasupra acesteia putând fi observată stema Moldovei, sculptată în piatră.

Majoritatea clădirilor de locuit, cuprinzând stăreția, arhondaricul, chiliile, trapeze, anexele gospodărești, muzeul și paraclisul sunt situate pe latura estică. Acestea au fost restaurate în cursul unor ample lucrări, în perioada 1960-1970.

Planul triconc al bisericii, de origine bizantină, este prezent la Sucevița în formă alungită, specifică bisericilor de mănăstire. Planul este compartimentat în altar, naos, gropniță (camera mormintelor), pronaos, exonartex sau pridvor și tainiță (numită astfel pentru că ea avea menirea de a ascunde averea de preț a mănăstirii, și nu numai a acesteia, în vremurile de restriște).

Biserica de la Mănăstirea Sucevița cu hramul Învierea Domnului a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial, în august 2010, la reuniunea UNESCO desfășurată în Brazilia.

Pictura bisericii, cea mai bine conservată dintre toate ansamblurile picturale ale artei medievale din nordul Moldovei, menționează site-ul manastirea-sucevita.ro, a fost realizată la începutul domniei lui Ieremia Movilă, în perioada septembrie 1595-iulie 1596, de către o echipă de zugravi condusă de frații Ion și Sofronie, exponenți ai școlii moldovenești care încheie capitolul picturii veacurilor XV-XVI.

„De departe comoara cea mai de preț a mănăstirii, pictura se prezintă parcă sub aspectul unei ‘cărți ilustrate’, impresie dată de multitudinea scenelor care acoperă aproape în întregime pereții bisericii atât în interior cât și la exterior „, arată site-ul menționat.

Iconostasul mare al bisericii a fost oferit Mănăstirii Sucevița, sub forma donației, de către egumenul Ghenadie, așa cum stă scris pe grinda de deasupra ușilor împărătești.

Ample decorații sculptate prezintă și plăcile de marmură ale mormintelor celor doi frați Movilă, Ieremia și Simion, care au domnit pe scaunul Moldovei. Mormintele sunt situate în gropniță pe latura de sud.

Placa funerară a lui Ieremia Movilă prezintă stema Moldovei, bourul cu stea între coarne, flancat de Soare și de Lună și stema Movileștilor, două săbii încrucișate, iar dedesubt, o vegetație luxuriantă de inspirație orientală, caracteristică artei moldovenești din timpul Movileștilor. Întreaga compoziție este încadrată de un chenar cu inscripție.

Stema Moldovei și cea a familiei Movileștilor sunt prezente și în cazul pietrei de pe mormântul lui Simion, decorația limitându-se însă la un chenar cu vrej meandric stilizat, așezat spre exteriorul plăcii, pe restul suprafeței fiind prezente registre cu inscripții. AGERPRES

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.