Mănăstirea Voroneț, probabil cel mai cunoscut așezământ ortodox din România, este situată în satul Voroneț, în prezent un cartier al orașului Gura Humorului, județul Suceava, aflată în arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
Este una dintre cele mai vestite ctitorii ale Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. Înălțată, din 26 mai până în 14 septembrie 1488, Mănăstirea Voroneț are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
În 1547 i s-a adăugat pridvorul și i s-a făcut pictura exterioară sub privegherea mitropolitului Grigorie Roșca.
Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.
Potrivit tradiției, la Voroneț exista un mic schit de lemn, unde trăia Daniil Sihastrul, cel la care Sfântul Voievod Ștefan cel Mare cerea sfat și ajutor în momentele de cumpănă. În locul vechiului schit de lemn, Sfântul Ștefan cel Mare a ridicat actuala biserică. În prezent, aici se află o lespede cu inscripția: „Acest mormânt este al părintelui nostru David, ca schimnic Daniil”.
Mănăstirea Voroneț, „Capelă Sixtină a Orientului”, este pictată în întregime și la exterior cu icoane și scene ilustrative din Sfânta Scriptură. Pictarea zidurilor exterioare, din temelie până la streașină, este o lucrare ce a dat edificiului o mare strălucire.
Culoarea predominantă a frescelor este inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese.
Pe fațada de vest (peretele apusean al pridvorului închis) se remarcă îndeosebi marea frescă reprezentând „Judecata de Apoi”. Pe peretele sudic este pictată pe fond albastru genealogia Mântuitorului Iisus Hristos („Arborele lui Iesei”). Pe coloane sunt pictați și filosofi greci și latini, printre care Platon și Aristotel. În absidele laterale sunt pictate icoane ale mai multor Sfinți Mucenici și Sfinți Părinți ai Bisericii.
În ceea ce privește compoziția cu „Judecata de Apoi”, la Voroneț există o particularitate, această imagine fiind prezentă de altfel în toată lumea creștină. Picturi cu această temă există și la alte biserici din Nordul Moldovei (Humor, Vatra Moldoviței, Arbore, Sucevița etc.) dar nicăieri compoziția nu are o desfășurare mai amplă și mai unitară.
Intensitatea ei dramatică, bogăția imaginației, elementele de reinterpretare locală și mai ales prețioasele armonii ale coloritului — în care domină albastrul metalic și tonurile aurii, care se armonizează cu verdele-închis, roșu-carmin, brun, alb, gri și negru, fac din „Judecata de Apoi” de la Voroneț o adevărată capodoperă de valabilitate mondială.
Celebrele culori albastru de Voroneț, roșu de Humor sau verdele Mănăstirii Arbore au rezistat peste 450 de ani ploilor și înghețurilor, secretul fabricării acestora fiind încă necunoscut. Cercetătorii au descoperit că la baza albastrului de Voroneț stă o rocă albastră numită azurit.
La interior, în naosul bisericii, se află tabloul votiv al ctitorului mănăstirii, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, pictat în anul 1496. Acesta este reprezentat, împreună cu doamna Maria-Voichița și moștenitorul tronului, Bogdan, închinând (prin mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe) această mănăstire Mântuitorului Iisus Hristos ca mulțumire că l-a sprijinit în lupta împotriva cotropitorilor turci.
În stânga ușii de la intrare este zugrăvit chipul aureolat al Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. Pe contrafort este pictat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, patronul Mănăstirii Voroneț, iar pe primele rânduri ale acestui ansamblu de pictură, sus, „Acatistul Sfântului Nicolae” și mai jos, „Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava”.
În pridvor pictura reprezintă calendarul creștin ortodox. Deasupra ușii de la intrare, în pronaos, se află o minunată icoană — „Dulcea îmbrățișare” și mai sus inscripția în piatră ce precizează numele ctitorului și timpul înălțării mănăstirii.
Biserica Mănăstirii Voroneț face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din Bucovina care și-a păstrat forma inițială. Ea are un plan trilobat, având turla cu boltă deasupra naosului.
Singura excepție privind forma construcției o reprezintă adăugarea unui pridvor, în 1547. Acest pridvor închis reprezintă o soluție arhitectonică particulară, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat, peretele dinspre apus al pridvorului fiind un perete plin, fără nicio deschidere.
Biserica este o construcție din zid de piatră, gros de peste un metru, în formă de cruce, cu interiorul împărțit în altar, naos, pronaos și pridvor închis. Altarul este luminat natural de o fereastră mare la răsărit și câte una mică pe laterale. Catapeteasma bisericii este lucrată din lemn de tisă aurit, ușile împărătești fiind o adevărată capodoperă de sculptură în lemn. Naosul, având absidele puțin pronunțate în adâncime, este delimitat de pronaos printr-un zid de peste un metru grosime, care lasă o deschidere cât o ușă obișnuită. Deasupra naosului se află o turlă mare, circulară, luminată de patru ferestre. Pronaosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte.
În partea din dreapta a pronaosului se găsește mormântul schimonahului Daniil (prăznuit la 18 decembrie), primul stareț al Mănăstirii Voroneț, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992.
Mănăstirea Voroneț este împrejmuită de ziduri groase, ca de cetate, acestea neavând totuși dimensiunile și masivitatea celor de la mănăstirile Putna, Moldovița sau Sucevița.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.