Mănăstirea Hagigadar este un lăcaș de cult armenesc construit în anul 1512, în satul Bulai, comuna Moara – județul Suceava. Mănăstirea se află situată pe dreapta drumului ce leagă orașul Fălticeni de Suceava.
Așezământul este situat pe culmea unui deal, cunoscut sub numele de „Dealul lui Bulai”. Panta este înclinată și accesul este posibil numai pe jos. Biserica mănăstirii este locul unde, potrivit credincioșilor, toate dorințele ți se împlinesc.
Numele acestui lăcaș de cult vine din limba armeană și înseamnă împlinirea unei dorințe, a unei rugăciuni, drept pentru care mulți vizitează mănăstirea cu nădejdea că aici rugăciunile lor își vor găsi împlinirea.
Ca să li se împlinească dorințele, oamenii intră în genunchi pe poartă și continuă să meargă în acest fel în jurul bisericii. Din când în când se opresc și se roagă, aprind o lumânare, se odihnesc și apoi pornesc mai departe.
Mănăstirea Hagigadar este un important loc de pelerinaj pentru armenii din România și din diaspora, iar de peste o sută de ani, în duminica din preajma sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, are loc pelerinajul de hramul Mănăstirii Hagigadar. De altfel, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare a comunității armene, pentru că reușește să reunească toți armenii din România, o dată pe an, în același loc.
În 2012, cu prilejul acestei sărbători marcate și de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea mănăstirii, la Hagigadar slujba a fost oficiată de Karekin II, catolicos și patriarhul suprem al tuturor armenilor. Slujba de resfințire a avut loc după ample lucrări de restaurare a lăcașului.
De asemenea, cu prilejul marcării a 500 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Hagigadar, Romfilatelia și autoritatea emitentă din Armenia, Haypost, au introdus în circulație emisiunea comună de mărci poștale România — Armenia ”Biserica Mănăstirii Armenești Hagigadar — 500 de ani”.
Potrivit istoricului comunității armene în România, prezentat pe site-ul oficial al Uniunii Armenilor din România (UAR), cea mai veche mărturie care atestă prezența armenilor în spațiul românesc o reprezintă o inscripție pe o piatră tombală, din anul 967, aflată la Cetatea-Albă.
Mănăstirea Hagigadar a fost construită în timpul domniei lui Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517), în anul 1512, de către frații Drăgan și Bogdan Donavachian. Aceștia erau negustori de vite și, în drumul lor spre Budapesta, au poposit pe promontoriul de la Moara lui Bulai, unde, în somnul nopții, au avut o revelație divină.
Maica Domnului li s-a arătat în vis, promițându-le că negoțul lor va fi unul cu mult câștig, adică li se va îndeplini dorința, dar la întoarcere să îi ridice o mănăstire în locul în care se aflau. Așa s-a și întâmplat, numele unuia dintre cei doi frați fiind inscripționat pe zidul bisericii.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica are o forma dreptunghiulară cu altar spre răsărit. Turla este octogonală și zveltă. Pridvorul bisericii are o cornișă triunghiulară cu câte două ferestre de fiecare parte a ușii.
Cercetările recente efectuate la solicitarea Episcopiei Armene, care dorește să pună în valoare ansamblul monastic Hagigadar, au arătat că se pot distinge trei faze principale în legătură cu apariția și evoluția planimetrică a bisericii: faza inițială, cea din anul 1512, când biserica era compusă numai din naos și altar; o altă fază, din cea de-a doua jumătate a sec. al XVII-lea, când construcția a inclus spațiul pronaosului și când a fost construită turla; cea de-a treia fază, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, când partea plină a zidului dintre pronaos și naos a fost dărâmată, iar biserica a dobândit actuala configurație.
Tot în sec. al XIX-lea, bisericii i s-au adăugat două pridvoare închise, dintre care unul se păstrează și astăzi.
Alături de biserică, în incinta mănăstirii împrejmuite cu zid (zid care s-a dovedit a fi construit în sec. al XVII-lea), se aflau două impozante edificii anexe, unul în colțul de nord-est, azi dispărut, care a fost probabil stăreție, și altul în colțul de sud-est, care se păstrează.
Săpăturile din interiorul bisericii de la Mănăstirea Hagigadar au scos la iveală, sub pavimentul din cărămidă de secol XIX, un mormânt situat aproape de axul longitudinal al lăcașului de cult.
Biserica Apostolică Armeană este una din cele mai vechi biserici creștine, întemeiată istoric de Sfântul Grigorie Luminătorul, primul patriarh (catolicos) al Armeniei și întemeietorul marelui centru duhovnicesc de la Etchimiadzin (însemnând „locul pogorârii celui Unuia-născut”), inima creștinătății armene.
Armenia a fost primul stat din lume care a adoptat creștinismul ca religie oficială, la începutul secolului al IV-lea, într-un context istoric dificil, când teritoriul armean făcea obiectul rivalității dintre Imperiul Roman și Imperiul Sassanid.
Biserica Armeană a rămas în strânsă legătură dogmatică cu restul Bisericii până la Sinodul Ecumenic de la Calcedon (451), când episcopatul armean a respins hotărârile sinodului prin care era condamnată erezia monofizită.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.